logo

Bio

Consider ca fiecare dintre noi are un rol bine definit in societate; unii au grija de sanatatea noastra, altii ne organizeaza activitatile si ne tin evidente mai bine decat am putea noi sa o facem, altii  mediaza conflictele dintre noi etc. Rolul meu, asa cum il simt si il vad in prezent, este de a aduce putina liniste si lumina in mintile si sufletele voastre, cu ajutorul pianului. Totodata, ma straduiesc sa ii invat si pe altii sa faca acest lucru, indiferent de varsta. Muzica nu are varstă, perfomanta,in schimb, da.

Am pasit pe acest drum din placere. Mai întai a fost baletul, apoi pianul, la Cercul Militar din Craiova, in anul 1987.  Cand “joaca” la pian a inceput sa devina mai serioasa, am intrat intr-o noua etapa- Liceul de Arta Marin Sorescu (multumita doamnei director de atunci Eugenia Manole, care a insistat sa merg la liceul de arta). Primul profesor de pian a fost Adriana Popa, apoi am continuat cu doamna Mariana Ilie pana la absolvire. Placerea s-a transformat in pasiune, iar munca a inscris-o pe drumul performantei. Concerte, concursuri, premii, mii de ore de studiu, multe renuntari la activitatile specifice varstei. (cateva dintre rezultatele de atunci le  puteti vedea la secțiunea Distinctii). Inca din aceasta perioada am inceput sa lucrez cu unii dintre pianistii cei mai buni din Romania: Dana Borsan, Viniciu Moroianu. In vacantele de vara participam la cursuri de perfectionare sustinute de acestia, unde, pe langa bogatia informatiilor muzicale, beneficiam si de un mod fascinant de a cunoaste locuri noi, oameni noi, de a lega prietenii.

Studentia mea a insemnat 5 ani petrecuti la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, unde am studiat  pianul cu Prof.dr. Dana Borsan, Prof. asoc. Sorin Dogariu si Prof. asoc. Andrei Deleanu, acompaniamentul cu Luisa Avram si muzica de camera cu Nicolae Brândus. Apoi am continuat inca 2 ani (master) la Academia de Muzica Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, unde am studiat  pian cu Daniel Goiti și Csiky Boldiszar si acompaniament  si muzica de camera cu Vera Negreanu.  In anul 2004, imediat dupa absolvirea facultatii din Bucuresti, am intrat ca profesor titular la Colegiul National de Arte Dinu Lipatti din Bucuresti,  la catedra de pian principal. Astfel ca, în perioada 2004-2006 munceam in Bucuresti si ma perfectionam la Cluj. O perioada in care mi-am descoperit resurse interioare de care nu aveam habar.

Dupa terminarea masterului, care inseamna si incheierea unui sir lung de ani in care ai fost permanent sub supraveghere si indrumare, vine perioada in care esti, brusc, liber. Ai un serviciu, care iti da un anumit confort psihic, ca nu esti pe drumuri, dar devine, pe de alta parte, o grija, pentru ca financiar nu suplineste siguranta data de parintii care asigurau totul, cat erai student. In aceasta perioada am participat la cateva concursuri si masterclassuri si am inceput sa formez o clasa performanta, in calitate de profesor. Aceasta perioada a culminat cu castigarea unui Premiu special pentru interpretarea Sonatei a IV-a de A. Scriabin la Festivalul muzicii maghiare, la Insititutul Balassi din Bucuresti. Feedback-ul primit de la juriul concursului m-a determinat sa trec la urmatorul nivel pe drumul performantei: admiterea la doctorat.

Doctoratul s-a desfasurat pe durata a 8 ani, in perioada 2008-2016, sub atenta coordonare a Prof. univ.dr. Dana Borsan.  Subiectul tezei este Scoala muzicala rusa in prima jumatate a secolului XX-profiluri de mari compozitori-pianisti. Doctoratul a insemnat o activitate concertistica intensa si o cercetare asidua, desfasurata in paralel cu activitatea pedagogica.  Pentru a intelege in mod direct ce este scoala pianistica rusa, am participat la o Scoala de vara organizata de Conservatorul Ceaikovski din Moscova. Aici am lucrat cu unul din sefii catedrei de pian, Yuri Slesarev.  La cursul de pian nu pot sa spun ca am aflat lucruri noi, dar am fost pusa intr-o ipostaza  speciala. Am exersat  monumentalitatea ”sunetului rus”. Ce a insemnat asta? Sa iesi din zona de confort sonor cu care te-ai obisnuit. Metaforic, as spune ca este ca diferenta dintre a urca un varf de munte de 2000 m si unul de 5000. Pe scurt, efort si anduranta . Redactarea tezei m-a fortat sa ma autodepasesc permanent, sa trec de multe blocaje de exprimare, sa-mi construiesc o claritate în gandire, o organizare si o structurare a analizelor si a argumentelor.

In perioada 2013-2015 a urmat o noua etapa- lumea larga. Am colindat lumea in lung si-n lat cu pianul  pe vapor. Altfel spus am lucrat pe un vas de croaziera. Din punct de vedere profesional am fost pusa in fata unor provocari pe care nu le-as fi gasit niciodata pe uscat. Sa canti pentru mii de persoane, in fiecare seara cate 4 ore, fara nicio zi de pauza timp de 3-4-6 luni….sa-ti treaca prin maini zeci de piese de acompaniat,  la inceput 90% din ele fiind la prima vedere…direct in concert, sa ai o seara de recital solo ( 3 seturi de 45 de minute) pe croaziera (asta insemna o data la 2 saptamani) pentru care am adunat tot ce am stiut sa cant, incepand din clasa a V-a (piese care nu impuneau sa studiezi mult, pentru ca nu aveam cand si unde). Pe langa provocarile personale au mai fost si aprecierile, deloc de neglijat. Venita din Romania unde, de obicei, primesti mai intai criticile cele mai dure si, uneori cateva vorbe de bine….m-am trezit intr-un mediu  unde toata lumea vorbea numai de bine. La finalul fiecarei croaziere, pasagerii trimiteau feedback comapaniei, in care isi spuneau impresiile legate de servicii. In cazul duo-ului Adagio (asta era numele sub care cantam impreuna cu violonistul Lilian Iacob) ratingurile pasagerilor ne-au clasat in cea mai mare parte a timpului pe locul I in intreaga flota ( 15 vapoare-deci 15 duo uri, cu muzicieni din Romania, Ucraina, Ungaria, America etc) iar  cuvintele lor erau la superlativ. Singurele critici pe care le-am primit la un moment dat erau ca studiam Mussorgski- Baba Yaga, in timpul pranzului (seara aveam concertul) si ii deranjam pe unii de la masa (restaurantul era langa lounge-ul unde urma sa cant). Pe durata celor 4 contracte am interactionat cu public extrem de divers, din toata lumea si am avut parte de experiente care mi-au modelat si cizelat personalitatea artistica si nu numai. Am cantat impreuna cu muzicieni care erau pasageri- pianisti, violonisti, cu altii care lucrau pe vapor-asa am invatat sa cant muzica de tango.

Dupa experienta acumulata prin lumea larga am hotarat sa ma intorc in Romania. Imi doresc sa reusesc sa fac aici ceea ce as fi putut face in oricare alta tara.  Am primit o educatie artistica de cel mai inalt nivel, apreciata unanim de toate categoriile de public. Vreau sa transmit mai departe cunoasterea mea catre toti cei care au nevoie de ea.

Full resume here.